Analizând rezultatele dezastruoase la simulările examenelor naționale din acest an, prof. Nina Vasile explică, într-un articol publicat de EduPedu, că există mai mulți factori care au dus la această situație, printre care fragmentarea anului școlar în module și digitalizarea excesivă.
Prof. Nina Vasile subliniază că există anumite „discipline ce nu pot fi standardizate fără riscul de a se pierde rostul, calitatea și miza educativă reală a lor”. Astfel, digitalizarea duce la o creștere a analfabetismului funcțional în rândurile elevilor,
„Nu știu cum vor fi subiectele pentru bacalaureat, dar dacă s-a dorit corectarea digitală, cel mai probabil vor ieși în evidență subiectele de la matematică unde exercițiile, cu grade diferite de dificultate, dar cu rezultate precise, sunt ușor de verificat. În schimb, pentru limba și literatura română tendința se păstrează pentru subiectele “de tocit” pentru că acestea presupun rezolvări standard care pot fi corectate fără subiectivitate.
Oricât ar părea de neobișnuit la prima vedere, toceala la literatură nu vine din perioada comunistă, nici din inerția unor profesori acriți de munca lor, ci dintr-o necesitate de standardizare a unor examene pe discipline ce nu pot fi standardizate fără riscul de a se pierde rostul, calitatea și miza educativă reală a lor. Așadar, așteptați-vă la această situație: cu cât mai multă digitalizare a examenelor, cu atât mai multă toceală și implicit o creștere a analfabetismului funcțional în rândurile elevilor. Astfel, în mod paradoxal, cu cât urcă gradul de digitalizare, cu atât scad competențele cognitive ale elevilor: scrisul de mână se uită, greșelile gramaticale devin normă, povestirea și gândirea în construcții verbale sau scrise își pierd fluiditatea și coerența, fiind reduse la reproducere mecanică. Iar asta devine un criteriu de notare pe care îl putem numi munca de a memora mecanic”, explică prof. Nina Vasile.
Potrivit acesteia, elevii din ultimii ani sunt deja afectați de pasivitatea și restrângerea gândirii active din cauza folosirii excesive a telefoanelor mobile, în realitate imposibil de oprit fără depozitarea lor separată în timpul orelor.
„Pe de altă parte, pentru cine este atent, deja în țările care au considerat digitalizarea un avans în educație, au revenit la reintroducerea orelor dar și a evaluărilor așa zis clasice. Pentru că s-au trezit în fața unui gol imens de cunoaștere și, culmea, a dificultății de adaptare la realitate; practic, acești tineri nu răspund cerințelor reale pe piața muncii, deși s-a muncit enorm tocmai la transformarea conținuturilor “prea teoretice” la adaptarea lor viață. Practic, s-a eliminat atât de mult ponderea exersării teoretice în favoarea unor false aplicații, încât s-a uitat la ce folosește ideea, iar acea încântare și strălucirea minții pe care o dau descoperirea pe cont propriu, dar cu modele din lecturile cărților sau din manuale (care au devenit de prisos), sunt rare”, spune prof. Nina Vasile.
Prof. Nina Vasile subliniază că structura pe cinci module a anului școlar este „altă aberație a învățământului românesc actual, care nu se justifică și se dovedește un eșec.”
„Și deși discuția este mult mai complexă decât este posibil aici, doar am vrut să atrag atenția, cu riscul de a fi strâmb văzută (și participând eu însămi), la această altă aberație a învățământului românesc actual: structura pe cinci module a anului școlar. Și adaug: nu se justifică și se dovedește un eșec! Mai ales pe fondul adaptării la provocările unei tehnologii încă incomplet echilibrate în dinamica eficienței umane. S-ar putea spune: “intră oricine, scapă cine poate” în această nouă ispită a unui ucenic vrăjitor unde jucăria cu pricina (telefonul, tableta, calculatorul) devine aur doar pentru cine stăpânește puterea minții exersată în lectura, scrierea, cunoașterea teoretic-abstractă dar și practică ce presupun inteligența activă; dar sunt dezastru pentru cine imită și se preface precum actorul mediocru ce, fără să știe mai nimic, interpretează roluri de specialiști. Unii dintre aceștia sunt deja sau devin profesori, de regulă cu rol doar de “facilitatori ai educației”, dat fiind că internetul îi poate înlocui la nivel de cunoștințe. Și astfel suntem din nou în istoria formelor fără fond”, explică prof. Nina Vasile.
