Deși România deține capacitatea de a produce și prelucra legume congelate conform standardelor europene, marile lanțuri de magazine optează să își umple congelatoarele cu produse importate, adesea provenind din Polonia, Ungaria sau chiar din țări non-UE. În consecință, fermierii locali sunt marginalizați, iar uzinele din țară, care ar putea susține economia regiunii, funcționează sub capacitate sau se văd nevoite să își suspendă activitatea.
De ce nu se găsesc legumele românești pe rafturile magazinelor? Răspunsul este simplu: multinaționalele preferă să achiziționeze în volum de la marii producători străini, ignorând oferta internă. În loc să sprijine agricultura autohtonă, ele aleg să importe tone de produse congelate din străinătate, chiar dacă acestea parcurg mii de kilometri până la consumator. Prețurile nu sunt nici măcar mai avantajoase, însă profitul rămâne în buzunarele celor care controlează importurile.
În mod paradoxal, România dispune de fabrici de congelare modernizate, capabile să furnizeze legume românești în cantități suficiente pentru a aproviziona supermarketurile. Totuși, fără acces la rețelele de distribuție dominate de aceste corporații, produsele locale sunt sortate pe plan secund, iar fermierii trebuie să accepte prețuri de miză sau să își distrugă recoltele.
În timp ce statul român pare să doarmă, iar supermarketurile impun regulile pieței, consumatorii locali ajung să mănânce mazăre din Polonia, fasole verde din Belgia și mixuri de legume din Turcia, în timp ce producția autohtonă este marginalizată. Rămâne de întrebat: pentru cât timp vom accepta să fim doar o piață de desfacere pentru alții?