După poluarea fonică rasistă debitată de „ilustrul” artist Gheboasă, care a reușit să intoxice mințile a milioane de tineri români, întreaga presă a vuit. Nici Guvernul nu a putut sta cu mâinile în sân, astfel că, în urma cântării de la Untold, va adopta un proiect de lege care va modifica Legea 286/2009 privind Codul penal, referitor incitarea la ură sau discriminare.
Astfel, potrivit modificării propuse, „incitarea publicului, prin orice mijloace, la violenţă, ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane sau împotriva unei persoane pe motiv că face parte dintr-o anumită categorie de persoane definită pe criterii de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenenţă politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”.
Potrivit legislaţiei în vigoare articolul 369 din Legea 286/2009, intitulat „Incitarea la ură sau discriminare”, prevede că „incitarea publicului, prin orice mijloace, la ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”.
Un „model” pentru tânăra generație!
Inclusiv criticul de artă și campion la tenis în România la categoria de vârstă 50+, Cristian Tudor Popescu, l-a desființat pe Gheboasă într-o postare pe Facebook.
1. Indignare + deplângere moral-culturală față de „tineretul din ziua de azi”.
2. Solidaritate cu Gheboasă – „Toți vorbim urât, toți înjurăm, el a făcut-o pe scenă”.
3. Compătimire lăcrămoasă: „E un copil abandonat de mamă, cu tată pușcăriaș, n-are el nicio vină, societatea n-a fost în stare să-l recupereze”. Cred că în spatele acestei „întâmplări” se îngroașă ceva mai adânc și mai întunecat.
Ca să răspund celei de-a doua atitudini inventariate – înjur și eu. Când joc tenis cu cineva care mă știe, pe un teren în jurul căruia nu e nimeni care ar putea fi deranjat, urlu niște măscări care pot să calcineze urechi mai sensibile. E modul meu de a mă elibera de izâna care se acumulează în mine în urma interacțiunilor pe care încă le am cu viața publică actuală. Dar nu atribui înjurăturii o valoare, nu o rostesc public, nu face parte din a mea Weltanschauung.
Or, mizeriile anatomice debitate de Gheboasă reprezintă o Weltanschauung pentru tinerii care îl aclamă în cor. Ce spun de fapt aceste vorbe? Că ființa umană este redusă la corp, în primul rând la sex și tot ce ține de asta. Băieți și fete se privesc unii pe alții ca pe obiecte vii, care pot fi folosite. Creierul nu numai că nu contează, dar e un apendice care încurcă. Rațiunea, cultura, bunul simț sunt „căcaturi” (poate mă simpatizează și pe mine cineva, că vorbesc cool), sexul, alcoolul, drogul sunt „adevărăciuni”.
„Asta-i viața!”, cred toți cei care îl consideră pe Gheboasă Gheboss. Și nu numai pe el. Violul, comerțul cu carne umană, sunt imediat subsecvente (aoleu!”) vorbelor murdare ale lui Gheboasă. Fanii obiectificării (aoleu!) omului îi admiră și pe gibonii Tate, care, așa cum avertizam de la rău început, sunt liberi, batjocoritori și, în continuare, vedete pe net. Dar poate au avut și ei o copilărie grea… Iar până la violența fizică, criminală, nu mai e decât un pas.
Ce credeți, tânăra din Constanța care și-a ucis în bătaie prietena și a băgat-o într-un geamantan, ca pe un obiect, e fană Gheboasă și frații Tate? Are vreo importanță că fata ucisă era o elevă foarte bună, deși provenea dintr-un mediu rău, ca și Gheboasă? se întreabă Cristian Tudor Popescu.
