Președinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, a lansat un apel puternic pentru o schimbare radicală a sistemului de plăți în Europa.
Într-o intervenție difuzată la emisiunea The Pat Kenny Show, Lagarde a evidențiat dependența Europei de infrastructurile digitale de plăți aflate sub controlul companiilor din SUA și China: „Visa, MasterCard, PayPal și Alipay sunt deținute integral de companii americane sau chineze. Este necesar să dezvoltăm și o alternativă europeană.”
Ea a caracterizat această tranziție drept „un marș către independență” și a argumentat că Europa trebuie să-și construiască propriul sistem alternativ pentru a-și garanta suveranitatea financiară. În viziunea sa, crearea unui sistem complet integrat de piețe de capital ar putea facilita o integrare fiscală mai profundă, având potențialul de a genera un impact economic de până la 3 trilioane de euro anual.
Aceste declarații apar în contextul reanalizării proiectului Uniunii Piețelor de Capital (CMU) de către Uniunea Europeană – o inițiativă veche, dedicată formării unei piețe unice a capitalului între statele membre. Scopul principal este de a îmbunătăți fluxurile investiționale și economiile din interiorul blocului, facilitând accesul companiilor la surse de finanțare și oferind cetățenilor opțiuni de economisire mai eficiente.
Lagarde a legat evoluția în cadrul CMU de o integrare economică extinsă, sugerând că acest proces ar putea diminua presiunile asupra politicii monetare și ar putea pune bazele unei viitoare uniuni fiscale. Deși suma de 3 trilioane de euro provine inițial dintr-o postare virală pe Reddit, estimările oficiale sunt ușor mai conservatoare. Conform Serviciului de Cercetare al Parlamentului European (EPRS), o integrare economică mai profundă ar putea aduce un plus de peste 2,8 trilioane de euro în PIB până în 2032, din care cel puțin 321 de miliarde ar rezulta din finalizarea Uniunii Economice și Monetare.
Cu toate acestea, construirea unei alternative europene la giganții Visa și Mastercard nu se va dovedi o sarcină ușoară. Printre principalele obstacole se numără:
– Nivelul comisioanelor din Europa, mai scăzute, care face dificilă obținerea unei rentabilități satisfăcătoare;
– Investițiile inițiale substanțiale necesare pentru dezvoltarea unei infrastructuri competitive la nivel global;
– Provocările legate de adoptarea noului sistem, care implică modificarea comportamentului consumatorilor și comerciantilor, precum și convingerea instituțiilor bancare să susțină acest demers;
– Complexitatea tehnică ce presupune asigurarea securității, prevenirea fraudei și compatibilitatea transfrontalieră;
– Necesitatea unei coordonări politice și instituționale robuste, având în vedere că statele membre trebuie să se alinieze în privința implementării și supravegherii sistemului.
Mesajul lui Lagarde rămâne însă clar: dacă Europa dorește să-și păstreze independența financiară într-o lume dominată de interese economice globale, este esențial să dezvolte propriile soluții digitale de plăți.