Deșteptarea conștiinței naționale reprezintă, în contextul actual, una dintre cele mai importante misiuni ale generației noastre. Trăim într-o epocă în care valorile fundamentale care ne-au definit timp de secole – familia, credința, școala și unitatea națională – sunt supuse unor atacuri sistematice, adesea mascate sub pretexte ideologice moderne. În fața pericolului reprezentat de marxismul cultural, care caută să submineze aceste piloni ai identității noastre, trebuie să reafirmăm importanța rădăcinilor și să redescoperim forța coeziunii naționale.
Pentru că fără o conștiință clară a cine suntem, riscăm să devenim simple rotițe într-un sistem globalist care ne percepe doar ca pe niște consumatori lipsiți de rădăcini și identitate. Atunci când românii sunt dezbinați, devin vulnerabili în fața manipulării. Această dezbinare nu este întâmplătoare, ci face parte dintr-o strategie veche de tip „divide et impera”, care urmărește slăbirea coeziunii interne prin promovarea unor conflicte false și sterile.
În loc să ne concentrăm pe proiecte comune – modernizarea infrastructurii, crearea unor universități de elită, susținerea fermierilor și revitalizarea culturii naționale – suntem distrași de polemici inutile și de ideologii străine de spiritul acestui popor. Copiii noștri sunt educați mai degrabă să-și conteste identitatea de gen decât să aspire la performanță, inspirați de modele precum Henri Coandă, Ana Aslan sau George Enescu. Această reorientare a valorilor este o încercare directă de a destructura ceea ce ne face să fim un popor puternic și demn.
Pericolul marxismului cultural
Marxismul cultural atacă sistematic instituțiile care oferă stabilitate și sens vieții unei națiuni.
1. Distrugerea familiei: Familia este ținta principală, deoarece reprezintă locul unde se transmite cultura, identitatea și valorile de bază. Sub pretextul progresului, se promovează modele de viață care subminează unitatea familiei, punând părinții în conflict cu propriii copii. Dacă familia este distrusă, individul rămâne izolat, confuz și ușor de manipulat.
2. Denigrarea Bisericii: Biserica, în trecut un punct central al coeziunii naționale, este astăzi transformată într-o țintă a disprețului. Se încearcă reducerea ei la o simplă organizație socială, lipsită de dimensiunea sa spirituală. Aceasta nu este doar o lovitură dată credinței, ci și tradițiilor care ne-au ținut uniți în vremuri de cumpănă.
3. Subminarea școlii: Sistemul educațional este privit nu ca un loc al formării caracterului și al excelenței, ci ca un câmp de experimentare ideologică. Școala, care ar trebui să inspire disciplină, muncă și aspirație, este transformată într-un loc al confuziei valorice.
Când aceste instituții sunt distruse, individul devine un simplu „spectator pasiv” al unei lumi controlate de alții, lipsit de discernământ și energie. El nu mai crede în nimic – nici în familie, nici în biserică, nici în școală, nici în țară – și devine astfel un subiect docil, incapabil de reacție în fața abuzurilor.
Trezirea: o soluție pentru salvarea identității naționale
Soluția la aceste probleme este trezirea conștiinței naționale. Aceasta înseamnă:
• Asumarea identității personale și naționale: Să recunoaștem că suntem români, că avem o moștenire creștină și că acest lucru nu este o rușine, ci o binecuvântare. Fiecare dintre noi trebuie să-și afirme cu demnitate rolul: bărbat sau femeie, tată sau mamă, cetățean român.
• Reconectarea cu istoria și valorile noastre: Strămoșii noștri au trăit vieți pline de sens, luptând pentru libertate, credință și identitate. Moștenirea lor trebuie să ne inspire în construirea unei Românii moderne, dar fidelă rădăcinilor sale.
• Reafirmarea unității: În fața provocărilor, românii trebuie să se regăsească unii pe alții, nu să se lase dezbinați de ideologii impuse din afară. Trebuie să construim punți între cei care împărtășesc aceleași valori și să redescoperim forța solidarității.
Ce înseamnă această trezire în practică?
Trezirea conștiinței naționale înseamnă asumarea responsabilității pentru viața noastră și pentru țara noastră. Nu mai putem aștepta ca soluțiile să vină de la Bruxelles sau de la alte capitale. România trebuie să își recâștige suveranitatea economică, culturală și politică. Trebuie să începem să lucrăm pentru noi, să investim în educație, infrastructură și cultură.
Această trezire nu este doar o chemare la unitate, ci și un act de iubire față de cei care nu împărtășesc încă valorile noastre. În loc să ne izolăm de ei, trebuie să le arătăm că fricile și preocupările lor sunt înțelese, dar că soluția nu vine prin dezbinare, ci prin reconstruirea țării pe temelia valorilor naționale.
Marxismul cultural și globalismul încearcă să ne transforme într-un popor fără rădăcini și fără conștiință. Dar noi, ca români, avem datoria să ne trezim și să ne asumăm responsabilitatea pentru destinul nostru. Viața noastră este a noastră. Țara noastră este a noastră. Copiii noștri sunt ai noștri. Numai prin reafirmarea acestor adevăruri vom putea reconstrui România, o țară demnă și prosperă, fidelă valorilor care au definit-o timp de secole.
