Javier Milei urmează pașii lui Mugur Isărescu, iar aurul Băncii Naționale a Argentinei a început să fie transferat în afara țării încă din vara trecută, la doar șase luni de la alegerea președintelui. Operațiunea a fost inițial ținută secretă, dar a fost dezvăluită de sindicaliști, ale căror suspiciuni au fost confirmate oficial câteva luni mai târziu, conform raportărilor El País.
Banca Națională deține rezerve de aproximativ 62 de tone de aur, evaluate la circa 3 miliarde de dolari. Totuși, există temeri că aurul ar putea fi sechestrat din cauza insolvenței repetate a țării, ultima dată în 2001. În plus față de procesele cu foștii creditori, se adaugă și alte motive de îngrijorare, cum ar fi naționalizarea unei companii petroliere în 2012.
Paul Singer, unul dintre sponsorii lui Donald Trump și cu afinități față de liderul sud-american, a cumpărat datoria Argentinei în scop speculativ în anii ’90. Când guvernul de la Buenos Aires a încetat să plătească, Singer a inițiat un proces îndelungat împotriva țării în Marea Britanie. Nemulțumit de oferta de plată de 30% din valoarea nominală a creanțelor, Singer a reușit să sechestrizeze nave argentiniene în porturi străine.
Înainte de a fi ales, Milei a promis adoptarea dolarului american pentru a combate inflația cronică a pesosului. Până acum, nu a făcut pași concreți în această direcție. Promisiunile sale de austeritate l-au transformat pe Milei într-un erou al libertarienilor, care valorizează aurul în detrimentul monedei naționale. (Dacă este într-adevăr libertarian, de ce nu adoptă etalonul aurului?)
Autoritățile române au justificat transferul aurului la Londra afirmând că altfel nimănui nu l-ar fi crezut că îl dețin, iar argentinienii au declarat că astfel pot reveni în circuitul internațional. În realitate, intenționează să „certifice” aurul pentru a-l folosi ca garanție pentru împrumuturi, ceea ce înseamnă practic „amanetarea” acestuia.
Problema Argentinei este că are mai multe datorii decât rezervele disponibile, sau cum spun economiștii, are „rezerve negative”. Datoria țării este proiectată să ajungă la 650 de miliarde de dolari anul acesta și 1,2 trilioane în următorii patru ani. Asemenea situației noastre, aurul reprezintă doar o mică plasă de siguranță în cazul în care ar fi vândut totul brusc, dar nu este suficient pentru a preveni crizele majore.
Cu aurul transferat la Londra sau Basel, așa cum se speculează, Argentina nu speră să își rezolve datoriile decât prin plata tranșelor de dobândă. Țara are un deficit de 1,5 miliarde de dolari în ianuarie anul viitor și speră să strângă încă 3 miliarde de dolari printr-un „împrumut punte”.
