Ce știu ei și ce nu știm noi!? De unde atâta disperare? Klaus Iohannis face praf relațiile cu aliații noștri în speranța că va obține un post călduț la Washington sau Bruxelles. Cei din PSD și PNL au pierdut deja. Gesturile lor incalificabile privind comasarea alegerilor și mutarea alegerilor prezidențiale în septembrie ne arată că șansele lor de a se menține la putere sunt extrem de mici.
6 milioane de români din diaspora nici nu vor să mai audă de PSD și PNL. O recunosc și ei. Se mai agață doar de electoratul captiv și speranța glonțului de la locale prin mobilizarea primarilor.
Așa zisa sa candidatură la șefia NATO pare mai degrabă un șantaj, în contextul în care SUA, Marea Britanie și Germania și-au anunțat deja susținerea pentru premierul demisionar olandez Mark Rutte. Iohannis a ales să facă jocurile Ungariei și Turciei, state cu puternice resentimente față de actualele conduceri de la Washington și Bruxelles.
Pentru șefia NATO nu se fac propuneri, autopropuneri sau notificări oficiale. Diplomația română s-a pus sluj în fața unei nomenclaturi aflate pe marginea prăpastiei după 35 de ani de jaf și distrugere. La șefia NATO este ales prin conses doar un om de încredere, cu capacități de comunicare și negociere specifice, nu cerșetori de pe malul Dâmboviței.
