Cu o seninătate absolut inexplicabilă, fără nici măcar o urmă de îngrijorare, iresponsabilul vesel de la energie, Sebastian Burduja, calamitatea care i-a luat locul dezastruosului Virgil Popescu, ne-a anunţat că România a avut un deficit de peste 1700 MW în sistemul energetic naţional. În loc să îşi pună o serie întrebări după această cădere masivă din sistemul energetic naţional, Sebastian Burduja a ieşit public şi ne-a spus că am trecut primul test pentru comandamentul energetic de iarnă. Serios? Asta a înţeles el?
Tocmai ce am trecut la milimetru de o situaţie critică în energie în sistemul naţional, iar guvernul PSD-PNL nici măcar nu realizează acest lucru. Vremea rea din ultimele zile ne-a arătat că avem un sistem vulnerabil şi că ar trebui tot timpul să ne bazăm pe o sursă de energie stabilă, predictibilă care să intre în funcţiune în asemenea situaţii critice, cu deficit major în SEN.
De data aceasta ne-au salvat hidrocentralele care au oferit un plus de energie de 2350 MW. Acest lucru s-a întâmplat într-o zi în care consumul de energie nu a fost unul semnificativ, iar temperaturile nu au înregistrat valori negative.
Ce se va întâmpla atunci când vremea va fi nefavorabilă, când vom fi în situaţii de secetă prelungită, când lacurile vor fi îngheţate, iar hidrocentralele din ţară nu vor putea acoperi deficitul? Vom rămâne fără energie, de unde vom mai importa?
Vedem acum că AUR a avut dreptate atunci când a criticat decizia PSD – PNL – USR de a închide minele şi termocentralele şi că a fost o decizie negândită şi executată pentru a servi alte interese decât cele ale românilor. Mai mult decât atât, în perioada următoare va trebui să ne aşteptăm la o altă decizie luată fără nici o explicaţie de Ciolacu, Ciucă sau alt ilustru reprezentant al guvernării: dărâmarea barajelor la presiunile ONG-urilor. După cum ne-au obişnuit cei din coaliţia PSD-PNL nu se va întrezări un dram de demnitate pentru a se opune iniţiativei.
Criza în care se află sistemul energetic, subliniată încă o dată prin situaţia din weekendul trecut, a arătat, din nou, necesitatea finalizării hidrocentralelor aflate deja în stadii avansate şi blocate de către diverse ONG-uri, precum şi a redeschiderii minelor (exploatărilor) de cărbune şi a termocentralelor. Trebuie să avem surse stabile de producere a energiei care să stea în rezervă şi să asigure suport, să intre în SEN atunci când o altă sursă iese accidental (neprogramat) din funcţiune, aşa cum a fost cazul reactorului 1 de la Cernavodă.
AUR propune o serie de soluţii pe termen scurt pentru a evita asemenea situaţii: repornirea capacităţilor de producţie energetică pe bază de cărbune, finalizarea în regim de urgenţă a centralei pe gaz de la Iernut, iar pe termen mediu trebuie urgentată construirea hidrocentralelor de la Tarniţa şi Măcin alături de finalizarea reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă. Abia după aceea am putea vorbi despre renunţarea la cărbune.
Logica PSD – PNL în materie de energie de până acum arată în felul următor: România a trebuit să treacă de la statutul de producător de energie la acela de importator, lucru pe care deja îl facem, deoarece suntem importatori de energie de mai mult timp, de energie scumpă, pentru echilibrare. În schimb exportăm cea mai curată energie (energia verde) la un preţ foarte mic, din cauza proastei planificări. Nu aceasta este direcţia în care trebuie să mergem. Interesul românilor şi al statului român trebuie să primeze.
