Pe 3 august, echipajul feminin de 8+1 al României a câștigat aurul la Jocurile Olimpice de la Paris, punând capăt unei așteptări de 20 de ani pentru un titlu olimpic în această probă. Printre sportivele din barca victorioasă se numără Adriana Ailincăi, căsătorită Adam, născută în Văleni, Vaslui, și antrenată în Călărași.
Adriana, în vârstă de 25 de ani, a trăit emoții contradictorii la două zile înaintea triumfului olimpic, ratând podiumul „la un cioc de barcă” în finala la 4 rame. „Nu o mai puteam opri din plâns”, povestește tatăl ei, Ilie Ailincăi, în vârstă de 60 de ani. „A plâns ea, am plâns și eu, cum să nu plâng?”. Deși nu pare genul impresionabil, Ilie Ailincăi, cu o statură impunătoare, având aproximativ doi metri înălțime și brațe lungi, a fost profund emoționat. A lucrat ca mecanic auto și șofer de TIR.
Soția sa, Mariana, de 51 de ani, are de asemenea o statură impozantă. Este zveltă și blondă, aducând o strălucire în orice încăpere. Mariana este din Munteni, iar Ilie este din Văleni, comune aflate la câțiva kilometri de orașul Vaslui. „A fost dragoste la prima vedere”, își amintește tatăl Adrianei. „Ne-am cunoscut, ne-am plăcut și ne-am căsătorit”.
După căsătorie, cei doi soți și-au întemeiat o familie în Văleni, unde au avut primul copil, Daniel Dumitru, urmat de Adriana, care a venit pe lume la cinci ani distanță. „Multă muncă, mult stres, mult plâns s-ajungă unde vrea ea!”, spune tatăl Adrianei, reflectând asupra parcursului greu al fiicei sale.
Era în noaptea de 10 spre 11 aprilie 1999. „Noaptea de Înviere. Ne pregăteam să mergem la biserică. Și-apoi când am ajuns la poartă, m-am întors cu soacră-mea înapoi… Am zis că nu mai pot, mi-e rău deja, «Ei, atuncea, du-te tu acasă, că eu mă duc la biserică…». Pe urmă o mers el, bărbatul, cu mine la vale. O sunat întâi la dispensar…”, spune mama sportivei.
„Am sunat la Salvare și Salvarea n-o răspuns… Ce-or fi zis, cine ne mai deranjează în noaptea de Înviere?”, completează domnul Ailincăi.
„Și-apoi asta a fost… Am născut pe scările… Exact cum coboram cele trei, patru trepte cum îs la Poliție. Acolo-așa am născut-o…”. Alertat de tatăl Adrianei, șeful de post din Văleni a scos mașina în stradă. Tot polițistul a tăiat, cu un foarfece, cordonul ombilical. Apoi mama și bebelușul au fost transportați la spitalul din oraș.
„De aceea, a avut tot timpul Adriana noastră un noroc al ei, că s-a născut de Înviere!”, afirmă domnul Ailincăi.
Casa în care a copilărit campioana olimpică Adriana Adam se află pe o culme de deal din Văleni și este emblematică pentru viața de gospodari. Locuința este înconjurată de animale, inclusiv vaci, viței, cai, căruță, pui, rațe și porci, și dispune de grajd, fânar, hambar și alte anexe necesare. Grădina adăpostește legume, pruni, meri și zarzări.
Părinții Adrianei își amintesc cu drag că atunci când era mică, Adriana își aducea paharul la vacă pentru a bea laptele proaspăt muls. „Noi ne producem totul, curat, fără chimicale. Și mâncarea noastră, și cu ce hrănim animalele. Doar făina și zahărul le cumpărăm, atât,” povestește doamna Ailincăi, mama Adrianei.
De asemenea, oamenii din Văleni au ocazia să vadă ocazional un tablou inedit: Adriana și soțul ei, Constantin Adam, tot canotor, ducând vacile la cireadă. „Dacă n-am ști cine sunt… Când îi vezi așa, zici că sunt niște oarecare de la țară,” comentează un vecin mai vârstnic.
Pe parcursul timpului, familia Ailincăi a traversat schimbări importante. Când tatăl Adrianei a fost nevoit să renunțe la munca de șofer de TIR din cauza unei boli, rutina familiei s-a modificat. Mama Adrianei a mers în Spania pentru a munci sezonier în agricultură, în timp ce tatăl a rămas acasă pentru a se ocupa de copii.
„Avea 5 ani Adriana când am plecat prima oară. Am stat trei luni, m-am întors. Și când mă pregăteam să plec iar, plângea și mă ruga s-o iau cu mine, în Spania. Se urcase în valiză. Plângea, Doamne, ce mai plângea și mă ruga”.
Apoi, când Adriana trecuse în clasa a VII-a, la școala din Văleni a poposit un antrenor, în căutare de talente la canotaj. Antrenorul, pe nume Eugen Stoiciu, a măsurat, a testat și a selectat elevi potriviți pentru acest sport.
„Adriana a corespuns”, spune tatăl ei. „Eu eram la vie, soția mea era în Spania. Antrenorul mi-a zis că o să ajungă fata campioană olimpică. Măcar campioană națională, am zis atunci”.
„Iote, a lu Ailincăi e în mijloc!”
La 2.484 de kilometri distanță de Paris, vecinii familiei Ailincăi au intrat în spiritul olimpic încă de la primele probe cu români.
„Cât am băut pentru Popovici, când o luat medalia… Nu m-am mai trezit…”, exclamă, cu mâna la piept, un domn cărunt, cu pălărie de fetru. „Dar pentru Adriana ai băut? N-ai băut!”, îl mustră râzând tatăl sportivei. „Pe cuvânt! Am băut, cum nu…”, se apără vecinul. „Nevastă-mea, baba, s-a uitat și ea la cursă. Îmi spunea: «Băi, iote, a lu Ailincăi e în mijloc, e în mijloc…» O cunoștea…”.
„Bravo ei, bravo, Adriana! O să-i pregătim o surpriză când vine acasă!”, ține să transmită și vecinul de vizavi, din pragul unei porți decorate cu frunze de fier. „Era bun și argintul”, explică un alt sătean, „dar tot mai bun aurul. Îi mai bun când mănânci o bucată de carne sau când mănânci o fasolă? Carnea tot îi mai bună ca fasola. Așa și ea, o vrut mai bine”.
„Lumea din Văleni, majoritatea, se bucură pentru Adriana. Dar lumea de la Primărie n-o stimat-o deloc”, declară tatăl sportivei. E umbra dezamăgitoare din tablou: de la autoritățile locale, Adriana „n-a primit nici o cană de apă, nici un buchet de flori. E ca și cum n-ar fi câștigat nici o medalie”.
Nici un telefon de felicitare, nici o vorbă de încurajare, nimic. „O fi invidie, nu știu. Asta e… Ei, dacă ar face premiere, trebuie să mai taie din bugetul lor… Consilierii au avut ședințe de atâtea ori, atâția ani… Nu ne considerăm comună săracă. Dar, cum să spun eu, nu le-ajung lor banii! Mai bine să lase așa. Ca și cum nu s-a-ntâmplat nimic”
